Skip to content

M am ascuns in camara

M-AM ASCUNS (ÎN CĂMARĂ, SĂ-MI IAU PORȚIA DE ZEN DE MAMĂ)!

Ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Ca de obicei, îmi găsesc un loc bun, unde profit de faptul că ei nu mă găsesc prea curând ca să mă odihnesc puțin în liniște fără să primesc mereu taskuri de la șefii mei exigenți. De data asta stau întinsă sub cuvertură, cu perne și haine peste mine. Nici eu nu m-aș găsi, așa genială e acoperirea. Ce păcat că nu mi-am adus și ceva de mâncare…
Copiii mă caută prin toată casa, nu mă găsesc, se plictisesc să mai caute, așa că se opresc să discute. Chiar lângă patul în care stau eu ascunsă ca porcul în păpușoi, în semiîntuneric.
– Deci, Ivan, eu sunt berbec, că sunt născută primăvara, deci fac roaaaaa și dau cu coarnele până fac praf dușmanul.
– Da, zice conlocutorul.
– Tu ce ești?
Presupun că Ivan ridică din umeri.
– Gata, știu, tu ești crab.
Mă țin cu mâinile de gură să nu râd. Ivan e rac. Rac. Născut pe 17 iulie.
– Da, cab, confirmă racul.
– Așa, cum face crabul?
Iar liniște.
– Nu știm cum face, deci poți să faci cum vrei tu.
– Veau să fac auuuu!
– Perfect, eu fac roaaaa și tu auuuu! Dar nu se poate, crabul nu face auuu. Mai bine tu nu faci în nici un fel. Faci liniște.
– Bine.
– Dar cu cine ne luptăm?
– Cu mami, care este luptător cu harponul!
– Ce e aia hanpon?
– Este un fel de harpă cu cuțite, la care cânți și zboară cuțitele către crabi.
Să-ge-tă-tor. Asta sunt eu.
N-am mai rezistat să stau ascunsă în timp ce zodia mea era calomniată fără milă, așa că m-am ridicat dintre rufe ca un zombi, explicând că aia nu e o harpă, ci un arc, iar ei s-au speriat atât de tare încât n-au mai făcut nici auuu, nici roaaa, ci m-au certat foarte tare și au zis că nu se mai joacă niciodată cu mine jocul ăsta.
Ultima oară m-am ascuns în cadă. M-au căutat vreo 15 minute. Și atunci au zis că nu se mai joacă niciodată cu mine jocul ăsta.
Și înainte de asta m-am ascuns în șifonier. Am ieșit după 20 de minute, când ei începuseră să strige disperați după mine, convinși că m-a înghițit vreun monstru al jocului de-a v-ați ascunselea.
Când era Sofia mai mică, mi-am pus un prosop mic în cap și m-am așezat lângă canapea, fără să mă ascund. Eram acolo, doar cu prosopul pe cap. Nu m-a găsit. 🙂
Iar când vine rândul lor să se ascundă, se bagă exact în locul unde m-am ascuns eu înainte, cine s-ar gândi să-i caute tocmai acolo… Și cică stau pitiți: se împung și râd de se-aude de pe partea cealaltă a străzii. Dar și eu sunt șmecheră: mă prefac că-i caut în timp ce apelez la rezerva strategică de bunuri interzise de pe rafturile de sus din cămară, pe genul:
(tare, să mă audă și ei) Unde-or fi ieduții mei?
(încet, doar pentru mine) Ah, uite borcanul cu Nutella.
(tare) Or fi în baie?
(pași simulați, tare) Sau pe hoool?
(încet) Neapărat să iau și o sticlă de rose pentru mâine.
(tare) Acuma vin să vă găseeeesc….
(încet) Stați numa să termin de mestecat ciocolata asta cremoasă…
Așa. Acum ziceți voi, care e secretul vostru? Țigări? Sex? Rock&roll? Dulceața de la bunica?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: