Skip to content

TV & Gadget-uri in preajma bebelusului

Pana de curand nu mi s-a parut nimic deplasat sa il las pe bebe si la televizor. Ce poate fi asa rau? Este mic, oricum nu intelege el nimic si in plus mai aveam si eu un moment de respiro in acele 10-15 minute cat statea el linistit la desene. Cine nu a lasat copilul macar putin la televizor? Vrei sa mergi la baie? Dai drumul un pic la desene “recomandate” pentru bebelusi (desenele ale caror imagini nu ruleaza repede). Vrei sa gatesti ceva sau sa aspiri? Lasi 15 minute copilul la televizor, ce poate sa se intample?

Azi 5 minute, maine 15 minute, erau zile cand adunat statea poate si 1-2 ore. Recunosc, nu m-am gandit sa ma documentez la timp despre efectele televizorului si ale gadget-urilor la varste atat de mici. Am auzit ca nu e bine sa lasi copilul la televizor pentru ca va incepe sa vorbeasca mai greu, dar niciodata nu m-am gandit ca poate fi afectat inca de la 2-3-5 luni. Ce poate intelege el la o varsta atat de mica? De ce il afecteaza? Cum il afecteaza? Sunt intrebari pe care am inceput sa mi le pun abia cand mi-a picat pe mana un articol despre acest subiect.

Asa m-am apucat de cautat informatii cu privire la acest subiect, trebuia sa aflu daca e chiar atat de grav pe cat scria in acel articol sau doar se exagereaza.

Se pare ca nu este indicat sa se uite la televizor sau pe gadget-uri, deloc, pana la varsta de 2 ani. Nu ca dupa ar fi recomandat, dar pana acolo pe mine ma intereseaza momentan si am cautat informatii pentru copiii cu varste intre 0 si 2 ani, minunea mea avand doar 6 luni. Cei din anii ’70 aveau acces la televizor undeva in jurul varstei de 4 ani, pe cand in anii ’80 inca de la varsta de 3 ani. Acum varsta a scazut drastic. Majoritatea ii asezam in fata televizorului inca de cand pot sta singuri in sezut, daca nu chiar mai devreme in “situatii de urgenta”.

Academia Americana de Pediatrie sustine ca pana la minim 2 ani copiii nu ar trebui sa fie lasati deloc sa se uite la televizor sau pe gadget-uri pentru ca pana la 2 ani creierul are parte de cea mai mare dezvoltare si este varsta la care au loc cele mai multe acumulari din punct de vedere afectiv.

„Creierul unui nou născut se triplează ca mărime de la naştere până la vârsta de 24 de luni”, susţine profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cărţii The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul creşte în funcţie de stimulii externi, în contextul unor experienţe din lumea reală”, punctează Christakis.

In timp, din cauza accesului la o varsta atat de mica la televizor sau pe gadget-uri, copilul meu ar putea sa dezvolte probleme de gestionare a emotiilor. Nu se va mai putea conecta  corect nici cu el, dar nici cu ceilalti. Exista un risc foarte ridicat sa ii scada stima de sine si sa nu se poata integra la gradinita sau mai tarziu la scoala. Citind astfel de informatii am luat hotararea sa ii restrictionez complet accesul la televizor. Imi doresc un copil dezvoltat corect emotional, un copil care sa aiba incredere in el si care sa fie sociabil, sa se integreze in societate.

Cine nu a intalnit in grupul de prieteni copii care canta cantecele pe care le-au auzit la televizor sau au invatat sa numere in engleza pana la 10 de la televizor? Copii care stiu culorile sau formele geometrice de la televizor?  Eu am intalnit. Poate si acesta a fost unul din motivele pentru care nu m-am informat cu privire la contactul copilului meu cu televizorul. Ma gandeam ca poate invata ceva nou, educativ. Ei bine, se pare ca nu este asa. Uitandu-se la televizor nu va invata nimic nou, spun cercetatorii, in schimb se va astepta ca in viata reala evenimentele sa se intample la fel de rapid ca in desenele animate pe care le urmareste. Conform cercetarilor bebelusii sub 3 ani sunt mai putin receptivi in a imita o sarcina atunci cand o vad la televizor, laptop, telefon, decat atunci cand o vad la mama, tata, bunica. Daca il tin cu mine si ii explic mereu ceea ce fac eu, inteleg ca va invata mai multe decat daca il las in fata televizorului. photo-1501686637-b7aa9c48a882 (1).jpgAcum, pe langa faptul ca ma joc cu el 90% din timp si invatam fructele, legumele, cifrele, culorile, il tin cu mine si cand spal vasele, cand calc – este “hipnotizat” de fierul de calcat pentru ca are o lumina albastra si scoate abur, cat calc nu spune nimic doar urmareste fierul, facem impreuna mancare si ii spun cum se numeste fiecare ingredient, asezam hainele in sifonier “impreuna”. Atunci cand este implicat in activitatile noastre din casa se simte important, se simte si el in centrul atentiei.

Cand se uita la televizor el vede  obiectele bidimensionale, dar bebelusii au nevoie sa isi dezvolte gandirea si vederea tridimensionala. Am inceput sa ne jucam mai des cu mingea. In realitate, o minge rostogolita are o miscare mai rapida la inceput, apoi incetineste si se opreste – timp in care bebelusul o vede de la inceput pana la sfarsit. La televizor in schimb, miscarea mingei este intrerupta – o vede plecand din mainile unui copil, apoi in miscare si dupa aceea brusc o imagine cu mingea oprita sau in mana altui copil, dar el nu vede tot traseul acesteia, nesacadat. Eventual, imediat dupa, mingea dispare brusc si este inlocuita de o masinuta. Pentru el nu are nici o logica aceasta insiruire de imagini. photo-1491013516836-7db643ee125aIn plus, in realitate, bebelusul meu o tine in maini, o baga in gura, o exploreaza, ceea ce este foarte important la aceasta varsta – sa isi dezvolte simtul tactil, olfactiv, gustativ. In fata televizorului nu este posibil asa ceva.

Pentru ca imaginile se schimba atat de rapid, intervine lipsa de focus in celelalte activitati. Se asteapta ca in viata reala evenimentele sa se intample la fel de rapid ca in desene animate. Oare acesta este motivul pentru care nu are rabdare sa ii spun o poveste, oricat de “animata” incerc sa o fac? Este posibil. Nu sunt atat de interesanta ca luminile si imaginile de la televizor. Chiar daca este mic si atentia lui nu poate fi mentinuta pe o activitate mai mult de 30 de secunde – 1 minut, uneori am impresia ca nici acele secunde nu ma asculta. Unul din efectele secundare demonstrate ale televizorului este si faptul ca atunci cand vor fi la scoala nu vor mai avea rabdare sa isi faca temele, sa citeasca o poveste sau sa asculte o poveste.

Tu ai observat ca bebelusul tau este mai agitat dupa cateva minute in fata televizorului, nu mai relaxat? Eu l-am analizat cateva zile si se pare ca televizorul nu il linistea deloc, din contra, il stresa, il suprastimula. Cu siguranta imaginile luminoase care se schimba rapid si sunetele din fundal ii obosesc creierul. Si eu ma intrebam de ce sare noaptea in somn, uneori chiar plangand si parea mai obosit in timpul zilei, chiar daca se odihnea normal. Am gasit si un studiu in acest sens, realizat recent de cercetarorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospital for Children si de la Scoala de sanatate publica de la Harvard. Se pare ca, potrivit studiului, copiii dorm in medie cu 7 minute mai putin pentru fiecare ora de stat in fata televizorului, iar baietii sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere decat fetele. Cercetarea a fost realizata pe 1800 de copii cu varste intre 6 luni si 8 ani. Nu pare exagerat de mult acest timp – 7 minute –  insa pentru bebelusul meu de doar 6 luni cu siguranta sunt importante aceste minute. La noi, starea lui generala s-a imbunatatit. De cand nu ne mai uitam deloc la televizor este mai linistit, mai vesel, mai calm. Nu, nu s-a mai trezit nici noaptea de ceva timp.

La inceput am spus ca auzisem de o oarecare legatura intre copiii care se uita la televizor si vorbesc mai tarziu. In urma nenumaratelor articole si studii citite in ultima perioada se pare ca asa este. Bebelusii sub 3 ani care intra in contact cu televizorul pot avea probleme in dezvoltarea limbajului, a inteligentei emotionale, a capacitatii de memorare si chiar asupra celor de citire, cand se maresc. Pe mine m-a cam speriat tot ce am citit, iti spun sincer.

In loc sa il las la televizor o sa il scot mai des afara, o sa ne jucam jocuri noi care sa ii puna imaginatia la contributie, jocuri prin care sa exploreze texturi si gusturi, in concluzie – jocuri care sa ii tina creierul antrenat si fara televizor sau telefonul meu. photo-1503454537195-1dcabb73ffb9.jpg

In maternitate mi s-a spus ca trebuie sa il invat sa faca diferenta intre zi si noapte. Pentru acest lucru mi s-a recomandat ca ziua sa ii las televizorul deschis la muzica sau orice altceva, dar sa fie galagie tot timpul in casa, iar noaptea sa fie liniste deplina. Se pare ca am fost invatata gresit. Un studiu realizat de Universitatea din Massachusetts, pe copii cu varste intre 1 si 3 ani, a aratat ca atunci cand televizorul era pornit in background, copiii se jucau mai putin, iar jocurile de imaginatie luau nastere cu mai multe dificultate. Acestia nu pot ignora in totalitate un televizor sau un laptop pornit si in medie la 20 de secunde arunca si o privire la ecran. Chiar daca nu este interesat de imaginile de la televizor, faptul ca exista un permanent zgomot de fundal poate modifica modul in care copilul se joaca. Acum imi pare rau ca “am facut diferenta” printr-o astfel de metoda intre zi si noapte, dar nu mai pot face nimic in acest sens, doar sa am grija pe viitor.

Lisa Guernsey, autoarea mai multor carti despre efectele televizorului asupra copiilor, sustine ca trebuie ca desenele sau filmuletele la care se uita un copil (peste 2 ani – recomandat) trebuie sa fie cat mai simple. Sa aiba o poveste clara, care sa il duca pe copil din punctul A pana in punctul B fara alte povesti secundare. In acelasi timp aceasta mai recomanda desenele animate in care personajele “interactioneaza” direct cu copilul, “punandu-i” intrebari si asteptand ca acesta sa ii “raspunda”. Tot ea recomanda evitarea desenelor animate violente. Niciodata nu o sa inteleg de ce se promoveaza violenta in emisiunile pentru copii si desenele animate. Unele desene animate “recomandate” pentru copii prezinta scene de “violenta comica”. Nici aceasta nu este in regula pentru cel mic pentru ca este posibil sa priveasca violenta si loviturile ca pe un lucru amuzant si fara consecinte.

Ce pot face eu ca sa previn si sa nu fie nevoie mai tarziu sa corectez accesul lui la televizor?

  • sa evit 100% accesul lui la televizor inca de pe acum. Daca nu va avea acces la el, nu va sti ca “exista” si ca isi poate “pierde timpul” in fata ecranului.
  • o sa ma joc mult mai multe jocuri educative pentru a-i tine creierul antrenat.
  • el este prioritatea numarul 1, nu calcatul sau aspiratul, deci daca trebuie sa fac ceva urgent si pe el sa il pacalesc cu televizorul voi amana treburile mele pana va fi el intr-o dispozitie mai buna si va sta singur cateva minute sau voi astepta sa adoarma. Daca nu o sa imi iasa, imi termin treaba cand vine tati de la munca.
  • televizorul sau gadget-urile nu trebuie folosite nici ca recompensa, dar nici ca pedeapsa pentru ca le crestem valoarea in ochii copilului.

 

            Telecomanda e la mine!

   Intai trebuie sa ma educ eu, apoi il educ pe el! 

Poate fi folositor si pentru mamicile sau taticii din lista ta de prieteni? Da-mi un Like & Share sa citeasca si ei.

Pe facebook ma gasesti aici!

 

2 Comments »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: