Skip to content

De ce nu este bine sa grabim copiii

Exista o competitie intre mamici in ceea ce priveste dezvoltarea bebelusului. De ce?

Inca nu se stie, dar cert este ca ajungi in parc sau vorbesti cu vecina, prietena si discutia ajunge mereu in acelasi punct. La ce varsta a stat in fundulet? Cand a inceput sa mearga? Si mereu cea care initiaza discutia raspunde ultima si bebelusul ei a fost “mai rapid” cu cateva saptamani. :))))

baby-390555_960_720

 Asa cum am mai spus, fiecare copil este diferit! Daca bebelusul meu a stat in fund la 6 luni si al vecinei la 5 luni, foarte bine. Nu imi grabesc copilul sa stea in fund sau sa mearga in picioare la o anumita varsta de dragul competitiei. Va avea timp de stat in fund la birou toata viata si va alerga de colo pana colo cand va fi adult, de o sa isi doreasca sa mai fie bebelus 🙂 

Chiar daca bebelusul se grabeste si cere in sezut la 4 luni, nu este recomandat sa dam curs dorintelor lui. Involuntar face acest lucru. Nu stie el ca poate face asta, dar punandu-l intre perne, in suport special sa il tina in sezut si altele, poate va sta mai devreme in fund decat ceilalti copii de varsta lui, dar oare este bine pentru sanatatea lui? 

Din informatiile care mi-au trecut prin mana, recomandarile medicului pediatru si a medicului neurolog pediatru am aflat ca NU

Bebelusul trebuie sa se dezvolte firesc, in ritmul lui. Daca incep sa il asez sprijinit in sezut inainte de termen pentru ca mi se pare mie ca s-a plictisit in pozitia orizontala sau poate vede mai bine ce se intampla in jurul lui, “il ajut” sa sara peste etapele importante care trebuie parcurse pentru dezvoltarea motricitatii:  rostogoliri, rasuciri, mersul de-a busilea, ridicarea prin forte proprii atunci cand este pregatit fizic.

Eu nu vreau sa sara peste mersul de-a busilea. Sunt atat de hazlii si neindemanatici incat nu ma pot priva de aceasta perioada. Asa ca am ales  sa nu il ajut in mod artificial. 

Aceeasi situatie este des intalnita si in cazul mersului in picioare. Sunt parinti care inca de la 6 luni ii tin de manute si sunt foarte mandri de realizarile bebelusului. Aceasta pozitie, parintele aplecat si copilul “atarnat” de manute, afecteaza atat coloana vertebrala a adultului, cat si dezvoltarea corecta a copilului. 

De ce il afecteaza?

Pentru ca si in acest caz sarim peste etapele firesti de tranzitie de la statul in sezut la mersul in picioare, cum ar fi mersul de-a busilea sau ridicatul singur in timp ce se tine de diferite obiecte. Eu nu ma pot priva nici de aceasta etapa. Sunt minunati cand se “chinuie” sa isi gaseasca singuri echilibrul.  In plus asa isi dezvolta muschii “pe cont propriu”. 

Bebelusul stie in ce mod sa paseasca sau sa isi foloseasca incheieturile, atunci cand este pregatit. E la fel ca si cu mancatul. A reusit singur sa isi procure hrana de la sanul mamei si nu cred ca a urmat in burtica vreun curs pentru a invata cum se mananca pe planeta aceasta. 

Cand intervenim noi si il “ajutam” tinandu-l de maini facem mai mult rau decat bine, deoarece interferam cu capacitatea lui de a-si cauta si gasi echilibrul. 

Eu imi doresc un copil “echilibrat”, tu nu? 🙂

 Si ar mai fi ceva! Nu va fi motivat sa faca singur primii pasi. Cum asa?

Bebelusilor le place rutina. De cate ori ati sarit ora de baita sau ora mesei, ora de culcare sau ora de plimbare? Foarte rar probabil, deoarece ei au o memorie pe termen scurt si ce au facut ieri stiu ca trebuie sa faca si azi.

Copiii tinuti de manute nu sunt la fel de motivati in a face singuri primii pasi, independent. Acest obicei folosit de parinte, fara rea intentie, ii creeaza o dependenta si se va desprinde mult mai greu de mana fara de care el nu ar putea merge in picioare.  Ii cream falsa impresie ca asa este corect sa se deplaseze, iar in momentul in care nu va mai avea acea mana de sustinere va face miscari necontrolate si nu va sti sa “cada” amortizand caderea prin punerea mainilor in fata. Copiii lasati sa faca singuri primii pasi vor avea miscarile mai controlate, un echilibru mai bun si vor evita miscarile periculoase.

Eu incerc sa evit pe cat posibil discutiile care duc la aceasta intrecere fara sens intre mamici.

Pentru mine cel mai important este ca bebelusul meu sa se dezvolte in ritmul lui, corect, atunci cand este pregatit.

In plus vreau ca el sa fie un copil motivat, “echilibrat” si mai ales sa mearga de-a busilea si sa se impleticeasca printre picioarele mele.

Ma gasesti si pe Facebook aici! Like!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: