Skip to content

Cum am aflat ca sunt insarcinata

Trece ziua nuntii!

Hai sa cautam destinatia ideala pentru luna de miere. Zis si facut!

Intre serviciu si treburile casnice ne-am facut timp sa cautam cateva hoteluri in destinatia aleasa de noi. Cu lista hotelurilor pregatita am mers la agentii sa cautam o oferta adaptata cerintelor noastre.

Dupa cateva zile am primit o oferta care se plia pe ceea ce ne doream noi si in bugetul stabilit.

f91a7-photo-1497319554959-4e58967a9fa6

Inainte sa achitam dau fuga la medicul ginecolog sa fiu “sigura” ca nu sunt insarcinata. Nu de alta, dar nu as fi vrut sa zbor 12 ore cu un posibil bebe in burtica. Nu am planificat sa raman insarcinata, dar ne doream, deci sansele erau destul de mari.

Medicul imi “confirma” ca nu sunt insarcinata. Un pic sceptica, fac repede si beta hCg- rezultat 0,0386. Perfect!! Nu sunt insarcinata, deci sa achitam vacanta.

Despre locurile vizitate si peripetiile din luna de miere voi povesti intr-un alt articol.

Aterizam in Bucuresti, -3 grade Celsius (o diferenta cam mare dupa 11 zile cu temperaturi peste 35 grade). Incep frisoanele inca dinainte sa ajungem la masina. Excelent!! O raceala imi lipsea acum cand trebuie sa ma intorc la serviciu.

Tot drumul pana acasa am stat cu geaca pe mine, cu gluga in cap, temperatura la masina foarte ridicata si am tremurat incontinuu.

Ajunsi acasa, iau repede un paracetamol si ne bagam la somn. Eram terminati dupa 12 ore de zbor si 3 ore in masina, schimbare de fus orar, ce ne puteam dori mai mult decat cateva ore legate de somn, mai ales ca sotul urmatoarea dimineata pleca la munca? Sa imi treaca frisoanele! 

Dimineata ma trezesc, frigeam toata si totusi imi era in continuare foarte frig. Aveam “febra musculara” in tot corpul, abia ma miscam. Termometru in casa la momentul acela nu aveam (de cand cu bebe avem toate modelele – preventiv) pentru ca nu suntem bolnaviciosi de fel.

Il sun pe sotul meu sa il anunt ca fug repede pana la Urgente. Nu voiam sa mai iau alt medicament fara sa stiu exact ce am. Ajung la urgente, ma preiau cei de la triaj si avand temperatura peste 39 grade mi-au acordat atentie imediat.

Domnul doctor care era de garda incepe cu intrebarile:

(……………………)

– Insarcinata?

– Nu stiu!

– Cum nu stiti?

– Pai vin din luna de miere. Am aterizat azi noapte, nu cred ca e cazul sa va povestesc ce se intampla de obicei in luna de miere, deci nu stiu. (Ii povestesc despre schimbarile de temperatura si ca e posibil sa fi facut doar un soc termic. Parea ca nu ma asculta)

– Ok! Ii faceti o radiografie la plamani, analize la sange etc.

In cateva minute apare un asistent cu o hartie intr-o mapa si imi spune sa semnez ca nu sunt insarcinata.

Poftim??? Doar ce am zis ca nu stiu!!! Cum as putea semna ca NU SUNT insarcinata daca nu stiu?!?

Vine domnul doctor, solicita un test de sarcina in urina….SURPRIZA!!! A iesit pozitiv. Nu stiam daca sa ma bucur sau nu! Eram in al noualea cer si in acelasi timp speriata de faptul ca luasem amaratul acela de paracetamol si mai ales ca am temperatura foarte ridicata. Un inceput de sarcina nu tocmai bun, din ceea ce citisem pana la momentul acela. (Despre bagajul de maternitate gasesti informatii aici ).

Ca sa se convinga ca este asa imi fac repede si o echografie, dar sarcina fiind foarte mica se vedea doar sacul amniotic. In sfarsit renunta la radiografia la plamani, dar  ii trazneste altceva.

Posibila infectie cu ZYKA! Avand in vedere ca in luna de miere am fost plecati intr-o locatie exotica, pentru ei avea sens. Pentru mine NU!

Nu ma ciupise nici un tantar, am avut toate spray-urile posibile anti tantari la noi si le folosisem pe toate, deci nu avea logica. Din nou nimeni nu ma asculta si ma trimit imediat la boli infectioase.

O doamna doctor destul de plictisita ma preia, ii povestesc cu lux de amanunte ce mi-au comunicat colegii dansei si din nou SURPRIZA. Doamna doctor era perfect de acord cu colegii sai. Mi-au facut imediat o foaie de trimitere pentru boli infectioase –   Bucuresti.

Termin toate procedurile si plec spre casa. Reusesc intr-un final sa imi sun sotul, plangand de fericire, de frica, de emotii, toate la un loc, si ii spun ca vom fi parinti, dar ca e posibil sa am virusul Zyka si trebuie sa plecam imediat in Bucuresti.

La telefon nu a inteles mai nimic din ce incercam eu sa ii povestesc printre suspine si pana am ajuns eu acasa a ajuns si el.

Nu stiam daca sa sarim in sus de bucurie sau inca nu. Pregatesc strictul necesar pentru internare si plecam spre Bucuresti.

O intreaga nebunie si la Spitalul Victor Babes! Numai bine era intr-o vineri seara, urma weekend-ul, deci nimeni care sa se ocupe 100% de mine. Mi-au facut imediat internarea, fiind insarcinata nu aveau curaj sa imi administreze nimic – Nu, nu imi scazuse temperatura. Intr-un final mi-au administrat paracetamol in vena si mi-au dat vestea cea mare – internare 11 zile!

Extraordinar! Exact ce imi doream dupa o minunata luna de miere, dupa o si mai minunata veste abia primita de care nici nu apucasem sa ma bucur linistita – sa stau 11 zile intr-o rezerva la boli infectioase.

Sa va mai zic ca luni si marti m-au vizitat “N” doctori, iar de miercuri pana duminica nu a mai venit nimeni in afara de asistente si medicul de garda pentru ca erau zilele libere de 1 Decembrie? Si sotul meu bineinteles, care si-a petrecut aceste zile cu mine prin spital, de dimineata pana seara tarziu.

Vin si analizele mult asteptate, normal ca NU am intrat in contact cu virusul ZYKA, mai mult decat atat toate analizele erau perfecte, am avut doar insolatie cand am plecat de acolo, iar cand am ajuns in Bucuresti, din cauza diferentei foarte mari de temperatura, am facut soc termic!

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asta e clar.

Nu imi doream sa zbor atatea ore cu bebe in burtica, dar am facut-o fara sa stiu. Avand mai putin de 4 saptamani cand am fost la controlul ginecologic, nu s-a vazut. Rezultatul la beta hCg atat de mic, nici prin cap nu imi trecea ca e posibil sa fiu insarcinata – citisem ca acest rezultat e cu mai multe 0-uri atunci cand este pozitiv.

Asa trebuia sa se intample, asta e clar. Daca am fi aflat inainte am fi schimbat locatia cu una mai aproape de noi, fara avioane sau alte nebunii.

Cel mai dezavantajat ar fi fost bebe pentru ca ar fi ratat 24 de ore de zbor inca de la inceputul calatoriei lui in burtica.

Cel mai important- bebe nu a fost afectat de temperatura mea, de paracetamol :)), nici de zborul foarte lung, era perfect sanatos. S-a comportat ca un barbat adevarat si a trecut cu bine peste toate! 🙂

Da-mi Like si pe Facebook aici sa fii la curent cu urmatoarele postari!

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: